Metoda pe care țările fruntașe în sistemul educațional o aplică presupune un sistem destul de direct: intrarea în sistemul de învățământ este permisă doar în urma unei selecții foarte înalte, cu criterii de testare și selectare valide și eficace. Astfel, se asigură selectarea celor mai potriviți aplicanți care doresc să devină profesori și învățători. De asemenea, țările în discuție, menționate mai jos, asigură un nivel salarial bun (nu exagerat), ca un stimulent de început. Identificarea și aplicarea acestor criterii de selecție așa cum trebuie potențează statutul poziției de profesor/învățător, sistem care atrage candidați din ce în ce mai bine pregătiți.
Țările cu un sistem educațional de top care fac subiectul acestui articol sunt Coreea de Sud, Finlanda, Singapore (locul I în 2018, conform PISA), RAS Hong Kong și Statele Unite ale Americii.
Calitatea unui sistem educațional rezidă în calitatea celor care predau. Dovada eficienței de a investi oamenii calificați care să devină profesori/învățători o arată, desigur, statisticile.
În Statele Unite, studiile arată că nivelul de alfabetizare al unui cadru didactic, măsurat prin vocabular și alte teste standardizate, afectează reușitele elevilor și ale studenților mai mult ca orice alte abilități măsurabile ale respectivului cadru didactic [NCTQ, Increasing the Odds: How good policies can yield better teachers]. Deși rezultatele sunt supuse dezbaterii, unele studii mai arată că profesorii care activează în programul Teach for America (un program care țintește absolvenții din universitățile de prestigiu) obțin rezultate signifiant mai bune din partea elevilor lor, în comparație cu alți profesori. Aceste rezultate sunt evidente, în ciuda faptului că profesorii în cauză au doar o perioadă scurtă de pregătire pedagogică, lucrează în școli dificile și în general nu au experiență anterioară (eficiența crește în mod dramatic pe parcursul primilor cinci ani de activitate pedagogică) [Decker, Mayer, Glazerman, The Effects of Teach for America: Findings from a National Evaluation (2004)].
Sistemele performante de top studiate recrutează profesori din prima treime a fiecărui contingent de absolvenți ai sistemului de învățământ: primele 5% în Coreea de Sud, primele 10% în Finlanda și primele 30% în Singapore și Hong Kong. În Statele Unite sunt dezvoltate programe care fac același lucru: țintesc absolvenți cu rezultate foarte bune, din universități de top.
La polul opus, sistemele școlare cu rezultate slabe atrag foarte rar profesori pregătiți. Consecința directă este, desigur, elevi slab pregătiți, cu evidente carențe în aptitudini și abilități.
Cultura, politica și statutul cadrului didactic
În toate sistemele performante studiate, elaboratorii de politici publice și analiștii adesea atribuie succesul în capacitatea de a atrage oameni talentați în procesul de predare unor variabile precum istorie, cultură și statut al profesiei didactice. În particular, cercetătorii externi atribuie adesea succesul școlilor asiatice prin raportarea la doi factori: cultura care pune accent major pe educație și respectul tradițional (Confucian) pentru profesori.
Totuși, în ciuda credinței comune, valorile de referință sugerează că aceleași politici folosite la scară largă, de orice stat sau instituție educațională, sunt efective în sisteme diferite de școlarizare, indiferent de contextul cultural în care sunt aplicate. Sistemele educaționale din Europa și din America care au făcut aceleași alegeri de politici ca și sistemele de școlarizare asiatice atrag aplicanți cu aceleași competențe, ori chiar mai bune. Școli din America, de exemplu, atrag absolvenți de același calibru ca și Singapore sau Hong Kong. Unele sisteme de școlarizare au efectuat intervenții strategice în politicile educaționale, care au transformat foarte repede statutul profesiei de cadru didactic. Anglia a reușit să eleveze statutul profesiei de cadru didactic, astfel încât profesia a devenit foarte atrăgătoare pentru studenți și absolvenți, în doar cinci ani [Training and Development Agency for Schools (11 august 2005)]. Chiar și în sistemele în care profesia se bucură în mod tradițional de apreciere, politicile publice pe educație au avut un impact major în ceea ce privește calitatea sistemului de învățământ. Finlanda a ridicat statutul profesorilor din învățământul primar în relație cu cei din liceu prin salarii fluctuante de până la 100€ pe lună.
Privind la sistemele menționate ca întreg, se observă strategii comune și bune practici care au menirea de a atrage candidați valoroși pentru profesia de profesor. Anglia a obținut rezultate prin folosirea strategiilor de marketing și a tehnicilor de recrutare inspirate de mediul de afaceri. Majoritatea sistemelor educaționale de top înlătură obstacolele inutile pentru intrarea în sistem, prin crearea de căi alternative de angajare pe bază de experiență. De asemenea, majoritatea sistemelor își asumă că vor exista erori, așadar mențin o perioadă de monitorizare a performanțelor noilor angajați în sistem, astfel încât să poată interveni prin scoaterea acestora din clase, la scurt timp după numire, dacă se dovedesc ineficienți.
Aproape universal, sistemele de învățământ de top fac două lucruri: dezvoltă mecanisme eficiente pentru selectarea profesorilor și pentru pregătirea acestora și plătesc compensații consistente pentru debut. Aceste două elemente au un impact clar și demonstrabil asupra calității oamenilor care ajung să fie profesori. Aceste aceleași mecanisme sunt absente din sistemele slab performante.
Mecanisme pentru selecția profesorilor care intră în etapele de pregătire pedagogică
Sistemele performante de învățământ au mecanisme mult mai eficiente de selecție a personalului care să intre în programele de pregătire, în raport cu sistemele slab performante. Sistemele de top recunosc faptul că deciziile proaste în ceea ce privește selecția profesorilor pot rezulta în până la 40 de ani de predare slabă. Aceste sisteme știu că pentru ca o persoană să devină un profesor eficient, acesta trebuie să dețină un set specific de abilități, competențe și caracteristici, care pot fi identificate înainte ca potențialul cadru didactic să înceapă să profeseze: un nivel general înalt de alfabetizare și de matematică, abilități puternice interpersonale și de comunicare, dorința de a învăța continuu și motivația de a preda.
