Ce este discriminarea?
Conceptul de discriminare este extrem de vast și este de multe ori incorect utilizat sau ambiguu, astfel specialiștii (din sociologie, psihologie, drept, economie) nu au ajuns la un consens în ceea ce privește înțelesul acestuia. Acest concept provine din latină și înseamnă a separa, a distinge, a deosebi și este utilizat atât în cercetările de specialitate cât și în limbajul uzual. (Chelcea, 2008).
Allan G. Johnson (apud Chelcea, 2008) susține că discriminarea este “tratamentul inegal acordat unor oameni care se întâmplă să aparțină unui anumit grup sau unei anumite categorii sociale. […] Când inegalitatea de tratament ia forma abuzului, exploatării și nedreptății sistematice, ea devine opresiune socială”.
Practic, discriminarea socială reprezintă un comportament diferențial, în sens negativ, în detrimentul unor categorii sociale. Categoriile sociale care suferă de pe urma discriminării sunt: femeile, persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități fizice, dar și psihice (aici se includ tulburările psihice), homosexualii, imigranții.
Cele mai discutate categorii sociale care sunt discriminate și despre care s-a scris foarte mult în literatura de specialitate sunt cea rasială, cea sexuală și cea religioasă, dar se pare că nu și-au găsit soluționarea nici acum. (Kwok apud Chelcea).
Diferența dintre stigmat și discriminare este că stigmatul reprezintă atitudini, opinii negative despre o persoană sau un anumit grup social, pe când discriminarea reprezintă traducerea în comportament a acestei stigmatizări, ca de exemplu respingerea persoanelor cu tulburări psihice în contexte relaționale (colegi, prieteni, vecini) sau profesionale (concedierea acestora pe criteriul bolii, evitarea sau respingerea persoanelor cu tulburări psihice la locul de muncă).
Deși discriminarea reprezintă practic un mod de a se manifesta individual, totuși în momentul în care mai mulți indivizi care aparțin aceleiași clase sunt tratați în mod similar, discriminarea se transformă într-un pattern social de comportament comun. Discriminarea este un construct social, astfel, aceste patternuri ce țin de inegalitate sau de tratament diferențial din păcate, se transmit și generațiilor următoare. (Banton, 1994, 25)
Discriminarea este împărțita în literatura de specialitate în (Chelcea, 2008):
- Discriminare negativă versus discriminare pozitivă; discriminarea socială are de obicei o conotație negativă, fiind asociată cu termenul de tratament inegal aplicat indivizilor egali, doar pentru că aparțin unei anumite categorii sociale. Totuși există și discriminarea pozitivă sau discriminarea inversă cum i se mai spune în sociologia americană, și se referă practic la tratamentul favorabil acordat categoriilor sociale discriminate. De exemplu, un angajator are de ales între un bărbat și o femeie cu aceeași pregătire profesională, preferă să aleagă femeia pentru că se cunoaște faptul că femeile, în general, au avut mai puține șanse în a-și construi și consolida o carieră. (Banton, 1994, 28).
- Discriminare individuală versus discriminare instituțională/simbolică; discriminarea individuală este cea declarată în mod clar de fiecare individ în parte, pe când discriminarea instituțională este una nedeclarată, de exemplu neangajarea unui individ pe criterii de rasă, culoare sau handicap și susținerea faptului că acesta nu a fost angajat nefiind suficient calificat pentru acel post; din acest motiv se mai numește și discriminare simbolică și tinde să înlocuiască “discriminarea manifestă”.
Discriminarea persoanelor cu tulburări psihice
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, exista aproximativ 450 de milioane de oameni cu o tulburare de ordin mental sau de comportament.
Multe persoane afectate de o tulburare psihică nu beneficiază de un tratament adecvat deoarece le este teamă de stigmatul asociat bolii și de excluziunea socială și au sentimente de inadecvare și rușine.
Există un interes la nivel societal de a găsi tratamente și soluții pentru problematica tulburărilor mentale. Sistemele sociale caută să emită politici sociale și legi care să protejeze drepturile persoanelor cu tulburări psihice și sa le ajute pentru a se reintegra social. Există și mișcări și proiecte sociale cu scopul de a sensibiliza și a-i determina pe indivizi sa conștientizeze ce sunt tulburările psihice, gradul în care sunt afectate persoanele care au de înfruntat o provocare atât de grea și modalități de a eradica stigmatul și discriminarea acestora. Discriminarea socială asupra persoanelor cu tulburări psihice este recunoscută public și este o problemă majoră și cu o rezolvare care nu este ușoară (Vickers, 2008, 153).
Discriminarea persoanelor cu tulburări psihice are efecte negative nu numai la nivel individual, în cazul persoanei care are o astfel de problemă, ci și asupra familiei din care provine persoana, a grupurilor din care face parte etc. Atunci când un individ este diagnosticat ca având o tulburare psihică, atitudinea și comportamentul persoanelor suferă modificări, atât raportate la persoana diagnosticată cât și asupra familiei și a grupurilor din care aceasta face parte. (Julio Arboleda, 2008, IX).
_______________________
Bibliografie:
- Chelcea, Septimiu. 2008. Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicații (ed. a II-a revizuită și adăugită. Iași: Editura Polirom
- Banton, Michael. 1998. Discriminarea. București: Editura Du Styl.
- Vickers H. Margaret. 2008. From the Editor-in Chief ‘s Desk: Diffrence, Diversity and Discrimination at Work. -Revisiting Stigma. In Employ Respons Rights. Vol 20, p.153-156.
- Arboleda, Julio & Sartorius, N. (eds). 2008. Understanding The Stigma of Mental Illness. Theory and Intervention. West Sussex : Publisher John Wiley & Sons.
