În zilele noastre se vorbește foarte mult despre empatie și de nevoia de a o regăsi mai mult în lume. Însă unele țări par că au stăpânit mai bine conceptul de empatie și efectele acesteia asupra sănătații noastre și a stării de bine, în comparație cu alte țări. Danemarca este una dintre aceste țări. Mulți cercetători sunt de părere că nu este o coincidență că Danemarca ocupă unul dintre locurile de top în Raportul Mondial al Fericirii, an după an [1]. Ca lider necontestat în ceea ce privește fericirea cetățenilor în raport cu mapamondul, este demn de menționat că Danemarca nu lasă fericirea la voia întâmplării. În Danemarca, empatia începe să fie cultivată încă din prima zi de școală, de la 6 ani, până la absolvire, la 16 ani. Metoda? O oră de „antrenament” în empatie pe săptămână , numită „Klassen tid”, sau „Ora clasei”.
Această oră a clasei reprezintă un timp special, rezervat pentru toți elevii, care se adună pentru a cultiva și pentru a exprima soluții asupra unor probleme colective. [2]
Ce este empatia?
Înțelegerea sentimentelor celorlalți, conștientizarea existenței altor persoane și sensibilitatea sinceră față de cei din jurul fiecăruia constituie trăsăturile empatiei. Acesta este un comportament învățat, unul care promovează sentimente puternice de apropiere, conexiune și fericire. Învățarea unei limbi străine sau a unei abilități sau a îngrijirii corpului, toate acestea necesită timp. Antrenarea „mușchiului empatic” nu este un proces diferit: necesită atenție constantă și consistentă.
Exact aceasta stă la baza Klassen tid. În fiecare săptămână, timp de o oră, întreaga clasă se așează împreună pentru a-și împărtăși problemele individuale cu grupul. Colegii de clasă depun un efort colectiv, lipsit de prejudecăți, pentru a găsi o soluție pentru colegii lor. În acest fel, toți se simt sprijiniți și utili, în același timp.
Timp dedicat în clase – precum cel descris mai sus – constituie o necesitate disperată în România. Este cu siguranță timpul ca învățătorii și profesorii să privească cu seriozitate la cultivarea conștientă a empatiei în copii, precum o fac danezii. Fericirea acestora din urmă vorbește de la sine – pe când nivelul în descreștere al empatiei în România spune, de asemenea, ceva.
Copiii din învățământul primar și secundar prezintă cu aproximativ 45 la sută mai puțină empatie decât copiii de acum 20 sau 30 de ani în urmă, conform măsurătorii prin teste standardizate ale acestei trăsături de personalitate. Comparativ cu elevi din anii 1970, de exemplu, elevii de astăzi prezintă șanse mai puține să fie de acord cu enunțuri precum „Încerc câteodată să-mi înțeleg prietenii mai bine prin imaginarea a cum arată lucrurile din perspectiva lor.” și „Acord adesea atenție și sentimente de îngrijorare pentru oamenii cu mai puțin noroc ca mine.”
De ce nu încearcă oamenii să înțeleagă cum se simt prietenii lor?
Competiția omoară empatia
Deoarece este un comportament învățat, este foarte posibil ca, daca empatia nu este adresată așa cum trebuie, precum este adresată în Klassen tid, diminuarea acesteia să se adâncească ireparabil, mai ales în contextul unui sistem cultural competitiv, precum cel din România. De foarte tineri începem să ne simțim într-o competiție. În cele mai multe cazuri nici măcar nu suntem noi cei aflați într-o competiție, ci părinții noștri: încearcă să ne plaseze în cele mai bune școli, sau se preocupă întens să prindă poziția aia bună la locul de muncă, în competiție cu un coleg sau altul. Părinții noștri cumpără o mașină mai bună ca a vecinului și ne plasează în școli private „ca să avem un avantaj competitiv”. Apoi începem să facem sporturi, meditații, pregătiri în afara curriculei. Ca adulți, suntem evaluați de angajator, iar angajații care nu ies în evidență sunt catalogați cu inabilitatea de a obține performanță, chiar dacă nu este nimic fundamental greșit cu performanța acestora în paramentri normali. [3]
Este ușor să observăm cum, într-o cultură precum aceasta, empatia nu își mai găsește locul. Să-ți pese de sentimentele altuia nu este primul impuls atunci când principala ta preocupare este să-ți salvezi pielea.
Cultivarea empatiei în copii
Oricine, la orice vârstă, poate beneficia de cultivarea conștientă a sentimentelor puternice de empatie pentru cel de lângă noi. Însă danezii au avut ideea corectă de a începe din primii pași ai creșterii sociale. Klassen tid este o practică la nivel național încă de la începutul anilor 1990, ceea ce înseamnă că, în curând, fiecare danez se va fi dezvoltat cu o practică a empatiei conștientă și inteționată, ca parte componentă a vieții sale.
O țară în care indivizii care compun societatea sunt conștienți și atenți la sentimentele și nevoile celorlalți, dar și interesați să le afle. N-ar fi minunat să putem spune asta și despre societatea românească?
