Ca și copii, multora dintre noi ne-a fost teamă de câini, de clovni, ori de întuneric. Pentru mulți, fricile copilăriei nu s-au disipat nici la vârstă adultă. Acest aspect nu numai că este inconvenient, este și stânjenitor. Din fericire, fobiile sunt cele mai ușor de eliminat frici. Iată cum:
Cu toții ne amintim fricile copilăriei. Care au fost pentru tine? Poate că ți-a fost frică de dulap, de furtunile cu tunete și fulgere, poate de un vecin…
Adesea, temerile copilăriei dispar odată cu păturica care ne proteja. Însă surprinzător de des, câteva frici rămân cu noi și atunci când devenim adulți – reamintirea traumei mușcăturii unui câine, sau a înțepăturii unei albine ne face să ne pierdem controlul ori de câte ori vedem un câine sau o albină. Ori poate frica noastră a evoluat, însă fundamental a rămas aceeași. De exemplu, frica copilăriei față de un monstru s-ar putea metamorfoza în frica față de spărgători. Frica de străini poate să se transforme în anxietate socială. Sau frica de doctori și de dentiști… a rămas frica de doctori și de dentiști.
Să privim un exemplu: un adult care a avut frica de întuneric toată viața. Când era copil, părinții i-au spus să treacă peste această frică și gata!, sfat care, bineînțeles, nu e niciodată eficient, iar acum frica de întuneric îl urmează în viața de adult. Pentru exemplul nostru, frica de întuneric se traduce în somn chinuitor cu lumina aprinsă și teamă sporită atunci când, să zicem, conduce mașina în timpul nopții.
Ce-ar trebui să faci dacă ai o fobie reminiscentă, ori una care s-a dezvoltat în viața de adult?
Pentru început, trebuie să știi că nu ești singur. Aproximativ 10% din populația adultă întâlnește, într-un moment al vieții, fobii care le îngreunează viața. Nu vorbim de frica de un păianjen, ci de incapacitatea de a lua un job care presupune folosirea liftului, sau să nu poți sa călătorești cu avionul.
Așadar, dacă ești încercat de fobii, asimilează aceste patru idei pentru a-ți înfrunta fricile.
1. Nu te critica aspru.
Majoritatea fobiilor au sens! Dă vina pe evoluție, nu pe caracterul tău. Cam toate fobiile își au rădăcinile adânc înfipte în evoluția umană. Frica de întuneric are sens – ne simțim mai vulnerabili în întuneric deoarece nu putem vedea dacă se apropie vreun pericol. Frica față de vremea severă este adânc resimțită de creierul nostru deoarece expunerea la elementele neprietenoase ale naturii ne poate afecta cu hipotermie, răceală sau mai rău. Șerpii și păianjenii pot fi veninoși. Șoarecii împrăștie boli. Partea de “om al peșterii” a creierului meu de trei anișori probabil a considerat străinii entități dezechilibrate și imprevizibile, așadar periculoase. Chiar și fobiile care nu au sens la suprafața își regăsesc rădăcinile în ceva ce poate fi dobândit în milenii de evoluție.
2. Fobiile nu sunt relevante pentru caracterul tău
Mulți oameni cu fobii consideră că fricile lor înseamnă că ei sunt slabi, ciudați, sau răi. Nici vorbă! O să luăm exemplul unui caz citat într-un articol de referință: un tânăr căruia îi era frică de oamenii cu arsuri grave. Acesta se simțea extrem de rușinat că are această fobie și își făcea mustrări de conștiință că va răni sentimentele unui om afectat de astfel de răni, căci va avea reacții de îngrozire și dezgust, necontrolate. Tânărul era o persoană grijulie, conștiincioasă iar concluzia psihologului care l-a îndrumat a fost că tânărul încerca să evite victimele în cauză deoarece îi era foarte frică să nu le rănească sentimentele.
Cum a fost rezolvat acest caz? Tânărul a început să urmărească filmulețe făcute de supraviețuitori cu arsuri grave pe YouTube. Împreună cu psihologul său, avea să viziteze discret sala de așteptare a unui spital pentru arși. Notabil, după un timp de terapie, tânărul a aplicat la o școală de medicină și – pentru a ajunge în biroul de interviu – a fost nevoit să traverseze salonul pentru arși, activitate pe care a realizat-o fără probleme, de data aceasta.
Pe scurt, o fobie nu te caracterizează drept slab sau irațional – înseamnă doar că ai evitat ceea ce te făcea să te temi, deci îți lipsește antrenamentul în a te expune acelei/acelor temeri. Ajungem, astfel, la punctul următor.
3. Începe încet.
Cum faci să dispară fobia? Exersează “întâlnirea” cu respectiva frică. Bineînțeles, nu e nevoie să alergi prin furtună cu un zmeu înălțat în aer, ca să treci peste frica de trăsnet. Ci trebuie să începi ușor.
Un alt caz este cel al unei femei căreia îi era atât de frică de șerpi, încât nu putea nici măcar să pronunțe cuvântul “șarpe”. S-a început de acolo. Femeia a repetat cuvântul “șarpe” de sute de ori, până s-a plictisit. Apoi a scris cuvântul “șarpe” până s-a plictisit. Apoi, împreună cu psihologul, s-a uitat la fotografii cu șerpi pe internet. Apoi video-uri pe YouTube. Următorul pas a presupus vizite în magazine de animale. Concluzia este că nu e necesar să te încui într-o cameră cu șerpi din prima. Pentru a lucra la frica pe care o ai, trebuie să începi cu ceva care te stânjenește, însă nu cu un pas care te face sa tremuri de frică. Apoi să repeți primul pas până te plictisești și abia după să treci la următorul nivel.
4. Nu te mulțumi cu a aștepta să treacă.
Fobia ta persistă ca o tuse supărătoare din cauza că încerci pe cât posibil să eviți orice-ar fi acel aspect de care îți este frică. Așa că, atunci când îți înfrunți fricile, asigură-te că nu cumva te refugiezi în evitarea experienței.
*Citește aici cum să gestionezi atacurile de panică
De exemplu, dacă ești claustrofob, nu te va ajuta să intri în lift și să te uiți la telefonul mobil pe durata călătoriei. Încearcă să fii prezent atunci când îți înfrunți fricile. Nu încerca să te distragi prin numărarea secundelor până se termină, ori îngânarea unui cântecel vesel. Concentrează-te pe ceea ce te face să te temi. Nu este confortabil, însă poți să ai răbdare, cu siguranță.
Trei lucruri se vor întâmpla: unu, vei observa că nu vei păți nimic rău. Doi, vei descoperi că poți face față cu succes oricărui aspect de care îți este frică. Trei, creierul tău se va plictisi.
Notă: dacă ești părinte, ia în considerare gestionarea fricilor pe care le ai, de dragul copiilor tăi. Unele fobii adesea își pun amprenta în familie. Anxietatea, în general, s-a dovedit a fi genetică, însă fricile specifice sunt adesea transmise prin modelarea unui comportament anume. Copiii învață prin observarea părinților, așa că dacă te cocoțezi pe-o masă și începi să țipi ori de câte ori vezi un gândac, este foarte probabil ca și copiii tăi să o facă, la rândul lor.
La sfârșit, tragem concluziile: fii drăguț cu tine însuți și acordă-ți sprijin. Inițiază acțiunea. Exersează. Treci gradual de la a adormi cu lumina aprinsă la a reduce lumina în dormitorul tău cu ajutorul unei veioze. Apoi o luminiță, lângă pat. Una ascunsă în spatele șifonierului. Apoi fără lumină. Fă o plimbare în jurul cartierului la apus, apoi în cursul serii, apoi noaptea. Acordă-i întunericului întreaga ta atenție, apoi “clătește” și repetă până te plictisești. Într-un final, vei reuși fără efort să dormi, să conduci, să intri în lift și să-ți trăiești viața fără corvoada unei frici care să te influențeze negativ.
