Când luați în considerare că anii adolescenței reprezintă o perioadă de creștere intensă, nu doar fizică, ci și emoțională și intelectuală, este de înțeles că această perioadă este și una de confuzie și de transformare pentru majoritatea familiilor.
În pofida percepțiilor negative ale unor adulți cu privire la adolescenți, aceștia din urmă sunt adesea energici, meditativi și idealiști, cu un interes adânc asupra a ceea ce este corect și echitabil. Așadar, deși această perioadă poate fi una de conflict între părinte și copil, anii adolescenței sunt de asemenea anii care ajută și determină copiii să crească în indivizii distincți care vor deveni.
Înțelegerea anilor adolescenței
Când începe adolescența? Părerile sunt diferite – sunt adolescenții timpurii, adolescenții târzii, cei care se dezvoltă foarte mult foarte repede și cei care cresc încet, dar sigur. Cu alte cuvinte, există o varietate de situații pentru aceeași normalitate.
Dar este important să facem o (cumva superficială) distincție între pubertate și adolescență. Majoritatea considerăm pubertatea ca etapa în care se dezvoltă caracteristicile sexuale: sânii, ciclul menstrual, părul pubian și părul facial. Acestea sunt cu siguranță cele mai evidente semne ale pubertății și ale iminenței stadiului de adult, însă copiii care arată semne de schimbare fizică (între vârstele de 8 și 14 ani) pot trece de asemenea printr-o serie de schimbări care nu sunt vizibile din exterior. Acestea sunt schimbările adolescenței.
Mulți copii anunță intrarea în stadiul de adult printr-o schimbare dramatică a comportamentului în jurul părinților lor. Încep să se separe de tată și de mamă și devin mai independenți. În același timp, copiii de la vârsta adolescenței încep să fie din ce în ce mai conștienți de cum îi percep ceilalți (în special adolescenți, ca și ei) și încearcă cu disperare să se potrivească cu imaginea celorlalți. Adesea, adolescenții ca și ei devin mult mai importanți decât părinții în ceea ce privește luarea deciziilor.
Copiii adesea încep să încerce diferite stiluri și identități și devin foarte conștienți asupra sinelui și cum se diferențiază de egalii lor, etapă care poate da naștere la episoade de frământări și conflicte cu părinții.
Încăpățânarea
Unul dintre stereotipurile comune ale adolescenței se regăsește în caracterizarea adolescentului nesăbuit, mereu în conflict cu mama și tata. Deși aceasta poate fi adevărat pentru unii copii și aceasta este o perioadă de urcușuri și coborâșuri emoționale, aceste stereotip cu siguranță nu se aplică majorității adolescenților.
Țelul principal al anilor adolescenței este dobândirea independenței. Pentru a o obține, adolescenții trebuie să se îndepărteze de părinții lor – mai ales de părintele de care se simt cel mai apropiați. O etapă în care se simte că adolescenții sunt mereu conflictuali cu părinții și nu-și mai doresc să stea în preajma lor la fel de mult ca înainte.
Pe măsură ce adolescenții se maturizează, aceștia încep să gândească mai abstract și mai rațional. Își formează codul moral. Părinții de adolescenți pot descoperi la copiii care înainte erau binevoitori să le facă pe plac și să fie ascultători, o schimbare de atitudine prin care adolescenții vor încerca să se impună și să-și impună opiniile, respingând puternic controlul parental.
Părinții trebuie să privească cu atenție cât spațiu liber oferă adolescentului, pentru ca acesta să își dezvolte individualitatea. Întrebările pe care trebuie să și le pună părinții sunt: „Îmi ascult copilul?”, „Sunt un părinte autoritar?” și „Permit opiniile și gusturile copilului meu, care diferă de ale mele?”.
Sfaturi parentale în anii adolescenței
Dacă te afli în căutarea unei hărți care să te ajute în gestionarea perioadei de adolescență a copilului tău, iată câteva sfaturi:
-
Educă-te
Citește cărți despre adolescenți. Reamintește-ți anii tăi de adolescență. Amintește-ți lupta pe care ai purtat-o cu acneea sau stânjeneala pe care ai simțit-o că te-ai dezvoltat prea încet sau prea repede. Așteaptă-te la unele schimbări de stare ale copilului tău și fii pregătit/ă pentru episoade conflictuale dese, pe măsură ce copilul se maturizează ca individ. Părinții care știu ce urmează să se întâmple pot să gestioneze mult mai bine situația. Cu cât știi mai mult, cu atât vei fi mai pregătit/ă.
-
Vorbește cu copilul din timp și des
Inițierea discuțiilor despre menstruație și despre „vise umede” după ce acestea deja au loc este prea târziu. Răspunde la întrebările timpurii pe care copiii le pun despre corpul lor, cum ar fi diferențele dintre fete și băieți și despre cum se fac copiii. Dar nu-i încărca cu prea multă informație – doar răspunde întrebărilor lor. Dacă nu cunoști răspunsul, obține-l de la cineva care-l știe, precum un prieten de încredere sau de la medicul pediatru.
Îți cunoști copilul. Poți să-ți dai seama când copilul începe să facă glume despre sex sau când atenția pentru felul în care arată crește. Acesta este momentul oportun pentru a veni tu cu propriile întrebări pentru copil, cum ar fi:
- Observi vreo schimbare la corpul tău?
- Ai sentimente ciudate sau pe care nu le înțelegi?
- Ești câteodată trist/ă și nu știi de ce?
Examenul medical fizic anual reprezintă o bună oportunitate să discutați despre asta. Un doctor îi poate spune preadolescentului – și ție – la ce să vă așteptați în următorii ani. O examinare poate fi puntul de pornire pentru o bună discuție părinte-copil. Cu cât aștepți mai mult să porți astfel de discuții, cu atât mai mare este riscul ca fiul sau fiica ta să dezvolte preconcepții, să devină rușinos/rușinoasă sau să dezvolte teamă despre schimbările fizice și emoționale.
Cu cât deschizi mai devreme liniile de comunicare, cu atât mai bune sunt șansele să le menții deschise pe toată perioada anilor adolescenței. Oferă-i copilului cărți despre pubertate scrise special pentru copiii care se află în această etapă normală a vieții. Împărtășește cu copilul amintiri din perioada ta de adolescență. Nu există lucru care să-i ușureze mai mult pe copiii ca informația că și mama și tata au trecut prin aceleași momente.
-
Pune-te în locul copilului
Exersează empatia și înțelegerea prin ajutarea copilului să înțeleagă că e normal să fie puțin preocupat sau auto-conștient și că este în regulă să se simtă când adult, când copil, de la moment la moment.
-
Alege-ți bătăliile
Dacă adolescenții vor să-și vopsească părul, să-și facă unghiile negre sau să poarte haine funky, gândește-te de două ori înainte să te opui. Adolescenți vor să-și șocheze părinții și este mult mai bine să-i lași să facă ceva temporar și inofensiv și să-ți păstrezi obiecțiile pentru lucrurile care contează cu adevărat, precum tutun, droguri, alcool, sau schimbările permanente ale înfățișării lor.
Întreabă de ce adolescentul tău vrea să se îmbrace sau să arate într-un anume fel și încearcă să înțelegi ce simte copilul. Ai putea vrea să discuți cu el cum alții s-ar putea să-l perceapă dacă arată diferit – ajută-ți adolescentul să înțeleagă cum el sau ea va fi văzut/ă.
-
Stabilește așteptări
Adolescenții pot deveni nemulțumiți în privința așteptărilor pe care părinții le au asupra lor. Cu toate astea, aceștia de obicei înțeleg și au nevoie să știe că părinților le pasă despre ei îndeajuns încât să aibă așteptări precum note bune la școală, să aibă un comportament adecvat și respectarea regulilor casei. Dacă părinții au așteptări adecvate, corespunzătoare, adolescenții vor încerca să le respecte. În lipsa așteptărilor adecvate, adolescentul poate simți că nu îți pasă de el sau de ea.
-
Informează-ți adolescentul – și informează-te și tu
Anii adolescentini adesea sunt o perioadă a experimentării și adesea această experimentare include comportamente riscante. Nu evita subiectele despre sex și droguri, alcool sau tutun. Discuțiile deschise pe subiecte dificile cu copiii înainte ca aceștia să fie expuși la ele îi face mai responsabili atunci când vine vremea. Împărtășește valorile familiei cu adolescentul tău și vorbește despre ce consideri că e bine și ce e rău și de ce.
Încearcă sa cunoști prietenii copilului – și cunoaște părinții prietenilor copilului tău. Comunicarea regulată între părinți poate duce departe înspre crearea unui mediu sigur pentru toți adolescenții dintr-un grup. Părinții se pot ajuta reciproc pentru a ține o evidență a activităților copiilor fără să îi facă pe aceștia din urmă să se simtă urmăriți.
-
Recunoaște semnalele de alertă
O doză anume de schimbare este normală în anii adolescenței. Însă schimbările prea drastice sau o schimbare de lungă durată a personalității sau a comportamentului pot semnala probleme reale – probleme de genul cărora este nevoie de ajutor de specialitate. Fii atent/ă după următoarele semnale de alertă:
- luarea sau pierderea de greutate extremă
- probleme cu somnul
- schimbări drastice și rapide ale personalității
- schimbarea bruscă a prietenilor
- chiulitul de la ore foarte des
- note proaste constant
- discuții sau glume despre suicid
- semne de folosire a tutunului, alcoolului sau a drogurilor
- probleme cu legea
Orice alt comportament neadecvat care ține mai mult de 6 săptămâni poate fi un semn de probleme care așteaptă să apară, de asemenea. Te poți aștepta la câteva abateri de la normalitate la adolescentul tău, sau câteva note proaste din când în când, dar copiii de nota 10/9 n-ar trebui să pice brusc examene sau materii și copilul tău prietenos și deschis n-ar trebui să devină în mod constant retras. Doctorul tău sau un consilier local, psiholog sau psihiatru te pot ajuta să găsești cea mai potrivită consiliere.
-
Respectă intimitatea copilului
Unii părinți, ușor de înțeles, întâmpină dificultăți aici. Aceștia simt că orice face copilul lor este treaba lor, a părinților. Însă pentru a ajuta copilul să devină un adult tânăr, va trebui să-i oferi puțină intimitate. Dacă observi semne de îngrijorare, atunci poți invada spațiul intim al copilului până ajungi la inima problemei. Altfel, e o bună idee să stai mai în spate.
Cu alte cuvinte, camera adolescentului tău, mesajele lui/ei, email-urile și apelurile telefonice ar trebui să fie private. De asemenea, n-ar trebui să te aștepți ca adolescentul tău să împărtășească cu tine toate gândurile și activitățile pe care le are. Desigur, din motive de siguranță, trebuie să știi mereu unde se duc adolescenții, când se întorc, ce fac și cu cine, dar nu trebuie să știi fiecare detaliu. Și cu siguranță nu trebuie să te aștepți să fii invitat/ă!
Începe cu încrederea. Spune-i adolescentului tău că ai încredere în el sau ea, dar dacă această încredere este înșelată, el sau ea se va bucura de mai puține libertăți pana când încrederea se restabilește.
-
Monitorizează ce văd și ce citesc copiii
Programele TV, revistele și cărțile, internetul – copiii au acces la tone de informații. Fii conștient/ă de ceea ce urmăresc și citesc copiii tăi. Nu te sfii să stabilești limite asupra timpului petrecut în fața calculatorului sau a televizorului. Cunoaște ce învață copiii de la media și cu cine comunică online.
Adolescenții n-ar trebui să aibă acces nelimitat la TV sau la internet în privat – acestea ar trebui să fie activități publice. Accesul la tehnologie ar trebui să fie de asemenea limitat după anumite ore (de exemplu de la 22:00), pentru a încuraja somnul adecvat. Nu este nicidecum neadecvat ca telefoanele mobile și calculatoarele să fie restricționate după un anumit moment al zilei.
-
Fă reguli adecvate
Ora de culcare pentru un adolescent trebuie să fie adecvată vârstei, la fel cum era atunci când copilul era bebeluș. Adolescenții au nevoie în continuare de 8-9 ore de somn. Încurajează-ți adolescentul să se țină de un program de somn care satisface aceste nevoi.
Recompensează-ți adolescentul pentru că dovedește că este demn de încredere. A respectat programul de somn de la ora 22:00 în weekend-uri? Mută ora de somn la 22:30. Este obligat adolescentul să iasă împreună cu familia în oraș? Încurajează o perioadă de timp în familie rezonabilă, dar fii flexibil/ă. Nu te simți insultat/ă atunci când copilul nu vrea să fie alături de tine mereu. Foarte probabil ca și tu ai simțit la fel despre mama și tatăl tău.
Se va termina vreodată?
Pe măsură ce copiii progresează prin anii adolescenței, vei observa o încetinire a „episoadelor” tipice adolescenței. Până la urmă, adolescenții vor deveni tineri adulți independenți, responsabili, comunicativi.
Așadar, amintește-ți deviza multor părinți de adolescenți: Trecem prin asta împreună și vom ieși din asta împreună!